Ca de la om La Om – Piatra Craiului 2015

M-am intors din China cu dor de munte, aer curat, zile cu soare si nopti cu cer senin. Da, acolo este exact asa cum se spune: gri, inchis, poluare, aglomeratie…

IMG_0470

SAMSUNG CSC

Shanghai, August 2015

Desigur, am avut si noroc. Datorita implinirii a 75 de ani de la incheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial si tot atat de la victoria Chinei impotriva Japoniei (acest eveniment este considerat Sarbatoare Nationala) toate fabricile din China au fost inchise pentr 2 saptamani. Motiv pentru care am vazut cerul in China:

IMG_1791

IMG_1792

Shanghai, Septembrie 2015

 

IMG_1906IMG_1911IMG_1928IMG_1962IMG_1963IMG_1966IMG_1983

IMG_1991

The Forbidden City – Beijing, 2015

Cam atat din China, deocamdata… 🙂

19 Septembrie, weekend, munte. Am aterizat joi seara, iar sambata dimineata eram pe carari de munte. Am ales traseul pe care il  parcursesem in Iulie. Lanturi, La om si, eventual, creasta. Nu am mai facut creasta. Apusul ne-a prins la iesire din Lanturi, rasaritul la Grind iar coborarea am facut-o pe la Table, satul Pestera, Gura raului, Zarnesti. Am lasat o masina la Gura Raului, iar pe a doua la 7 Crai (Plaiul Foii).

Enjoy!

SAMSUNG CSC

Refugiul Spirlea

 

SAMSUNG CSC

Piatra Craiului

SAMSUNG CSC

Spiridusul nostru, Piscotel

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

La Zaplaz

IMG_4639

IMG_4643

Trebuie sa recunosc ca nu e intotdeauna usor

IMG_4685IMG_4698

SAMSUNG CSC

Si-a dorit sa ajunga aici din… saptej- ’80?

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

DSC_4073.JPG

Razvan ni s-a alaturat la ora 22.. de pe creasta. Stabilisem ca ne intalnim la Ascutit dar noi nu am mai ajuns, asa ca ne-a ajuns el

SAMSUNG CSC

Focus on the light

SAMSUNG CSC

Shh, in refugiu inca se doarme – @5 am

DSC_4142DSC_4160

DSC_4202_01

DSC_4166

Resedinta de vara

 

 

IMG_4999

IMG_5125

See you soon! 🙂

Ma Bucur(ca)esti, dar mai bine Malaiesti

Bucurestiule, mi-esti tare drag

Si la tine eu tot trag.

Dar oricat ma Bucur(ca)esti,

Azi fugim la Malaiesti.

Ah, versurile astea erau pentru saptamana trecuta… :))

Ce altceva poate fi mai frumos, decat sa te trezesti duminica la ora 5? Nu, nu, nu… Reformulez. Ce altceva poate fi mai frumos, decat sa te trezesti duminica la ora 5 ca sa mergi pe munte? La Malaiesti, mai exact. Cei care ati fost acolo stiti despre ce vorbesc 😉

“Situata pe versantul nordic al Muntilor Bucegi, in Valea Malaiesti, intr-un cadru alpin spectaculos, cu privelisti deosebit de frumoase, Cabana Malaiesti ofera adapost turistilor care vor sa cunoasca aceasta zona de pe versantul nordic al masivului.

Cabana Malaiesti inlesneste accesul direct in Bucegi din Tara Barsei, prin Rasnov, iar primavara serveste ca baza pentru practicarea schiului.

Drumuri de acces

Din Rasnov (atl. 676 m) sosea locala pe Valea Ghimbavului, pe la Uzina electrica Rasnov (alt. 715 m) pana la Glajarie – distanta 17 km. De la Glajarie, poteca marcata cu banda albastra pana la refugiu – durata 3 – 4 ore.

Din Busteni (alt. 883 m) poteca marcata cu triunghi rosu pe Munticelul, Poiana Costilei (alt. 1310 m), Poiana Morarului (alt. 1550 m), Pichetul Rosu (alt. 1445 m), Prepeleag (alt. 1750), Valea Malaiestilor – durata 6 – 7 ore. De la Pichetul Rosu drum numai de vara.

Din Predeal pana la cabana Diham (alt. 1320 m) apoi pe poteca marcata cu punct rosu pana la Pichetul Rosu – cca. 1 ora. Apoi se urmeaza drumul care vine din Busteni peste Munticelul

De la cabana Diham sau Poiana Izvoarelor, poteca marcata cu cruce albastra, prin Valea Glajariei pana in Poiana cu Izvoare (la Mese) de unde se urmeaza poteca ce vine din Rasnov – durata cca. 5 ore.”

Sursa: http://www.malaiesti.ro/

DSC_1826 DSC_1827

Cercetasul Mircea 😀

DSC_1828 DSC_1832 DSC_1838 DSC_1839

20150722_005531 20150722_005536 20150722_005545 20150722_005549 20150722_005553 20150722_005626 20150722_005630 20150722_005639 20150722_005642 20150722_005653 20150722_005657 20150722_005703 20150722_005715

Noi am ales traseul din Busteni, prin “satul de vara” Valea Cerbului, Cabana Gura Diham, Poiana Izvoarelor, Pichetul Rosu, Prepeleac, Malaiesti. Un traseu usor, o placere sa mergi pe el, relaxant, revigorant. Genul de traseu care iti aseaza gandurile si linisteste tot ce te-a bulversat anterior. A fost pentru prima oara cand l-am ales. Bineinteles ca Mircea a mers pe mana mea si nu a regretat nicio clipa. Cu multe pauze (inside joke), am ajuns la Malaiesti.

20150722_005906 20150722_005925 20150722_005935 20150722_005943

20150722_005826

Dar numai dupa ce natura a pozat in cele mai frumoase ipostaze, dupa ce mi-am rupt pantalonii si dupa ce l-am pacalit pe Mircea de cateva ori ca dupa culmea ce o urcam ceva frumos i se va arata ochilor. A mers de fiecare data, pana a incetat sa ma mai creada. A inteles ca oriunde s-ar uita, frumosul este peste tot. Si-a dat seama ca am ajuns la cabana numai dupa ce m-a auzit tipand de bucurie si nu m-a mai vazut, pentru ca incepusem sa alerg spre cabana.

Un vis devenea realitate, iar eu il traiam ca un copil.

20150722_005832

Din nou am pierdut notiunea timpul, iar tot ce conta era faptul ca eram acolo si traiam bucuria de a fi. Drept rasplata am primit din partea lui Mircea cafeaua cu lapte pe care nu o bausem in Brasov si fiecare dintre noi si-a rasfatat papilele cu cate o prajitura. Delicios!

20150722_005816

Am poposit la cabana timp de 2 ore, fara sa ne miscam, fara sa vorbim prea mult. Am tacut si am admirat. Armonie, iubire, natura, viata, lumina. Toate erau in jurul nostru si eram una cu ele.

20150722_005820 20150722_005852 20150722_005919 20150722_005939

Ca un bonus, am pornit spre lacul Tiganesti. Mircea era in dubii, din cauza urcusului pana in Saua Crucii, dar am reusit sa il conving, spunandu-i ca numai daca vine cu mine va ajunge acasa 😀

DSC_1854 DSC_1855 DSC_1856 DSC_1857
DSC_1859 DSC_1861 DSC_1866 DSC_1869 DSC_1872 DSC_1873

In Saua Crucii a poposit pe iarba, la umbra jepilor, in timp ce eu pozam tot ce era in jur. I-am dat ragaz 15 minute ca sa isi traga sufletul. Curiozitatea ne-a momit catre Lacul Tiganesti. Si aici am impartit “marea de lana” si am ajuns la lac.

20150722_010100 20150722_010116 20150722_010120 20150722_010142 20150722_010154 20150722_010222 20150722_010253 20150722_010318 DSC_1885 DSC_1893

Atat? Asta-i tot? Recunosc, ma asteptam la un lac precum cele din Muntii Fagaras. L-am pozat, i-am gasit scuze, ba ca nu a plouat in ultima vreme, ba ca a fost prea cald, ba ca nu e prea albastru. In fine, ne-am asezat si am luat masa. Poate ne era foame, de aici si rautatile noastre la adresa lacului :)) Am desfacut pachetul pus cu atata grija cu o seara in urma, pana nu am mai avut ce desface si surpriza(!), nu am tacamuri. Mircea nici atat. Cine a mai vazut sandwich-uri mancate cu tacamuri? Dupa ce desfac tacticos conserva de ton si o amestec cu seminte de in, de chia, ardei iute, sare, piper, ce mai, ospat, ma uit lung catre capacul de la conserva. Mircea se uita catre mine aprobator. Capacul de la conserva a devenit cel mai inedit tacam cu care am luat masa. Desigr, nu as fi avut absolut nicio problema sa mananc totul cu mana. Un deliciu!

20150722_010013

Inainte sa plecam un cal ne ofera un specatcol la care nu stiu daca voi mai asista in viata asta :))

20150722_010326

Am crezut ca nu vad bine. “Mircea, da-i zoom, te rog!! :D)))”

20150722_010310

Portia asta de ras a fost desertul!! Mergem mai departe. Dar numai dupa ce ii argumentez lui Mircea de ce ar trebui sa mergem spre casa prin Bran, si nu pe unde am venit. Mi-a fost greu sa rescunosc ca imi este frica noaptea prin padure. In schimb m-am folosit de timpul mai scurt si i-am promis ca Moni si Alex vor veni dupa noi in Bran (fara sa fi vorbit cu ei… Am riscat!). Am plecat mai departe pe banda galbena. Greu… greeeu cu Mircea la deal. Am urcat in zig-zag spre Saua Tiganesti. Mircea ma intreba cand mancam fructele. I-am promis ca sus, in Sa. Sus ne-am intalnit cu refugiul din Saua Tiganesti. Superb!

20150722_010444

20150722_010458

(refugiul statea drept, Mircea era obosit :)) )

In vale, marea de padure se intindea la piciorele noastre, iar Piatra Craiului era magica!

20150722_010354
20150722_010402
20150722_010435 20150722_010503 DSC_1899 DSC_1900 DSC_1906

Pe drum am avut o discutie cel putin interesanta…

20150722_010407

Dupa care am luat binemeritatul desert: cirese, visine, caise si piersici. Yummy!

20150722_010510 20150722_010517

Inainte sa pornim ne uitam la ceas: “Mircea, mergem de 50 de minute, mai avem cel putin 3 ore pana jos. Ai siretele legate? Bluza ramane pe tine sau o dai jos… acum?” Glumite, glumite… Si plecam spre Bran. Padure, padure, poienita, din nou padure. Ajungem la un indicator: Bran-Poarta 3 ore. “Mircea, a stat timpul in loc?” Padure, padure, poienita, partie!!! Partie in Bran? Da, asa se pare. Au si instalatie pe cablu: teleski. Woooaw! Pauza. Suna telefonul. Alex: “Plumb ai, mai traiesti? Esti disparuta de azi dimineata de la 5.” Daaaa! Traiam. Chiar si eu ma miram. Tendoanele mele erau inrosite de ceva vreme si nu aveam nici cea mai mica idee cat mai aveam pana in Bran. “Alexandru, va plimbati pana in Bran?”

In doua ore ne vedeam la o terasa in Bran, chiar langa Castelul Bran.

DSC_1913

DSC_1917

20150722_010507

Mircea a mai avut resurse sa pozeze Castelul, eu n-am avut carje sa-l insotesc.

Ziua s-a incheiat cu 4 ml de dexametazona administrata intramuscular.

A doua zi verisoarele calatoare pleaca in concediu… cu rucsacul in spate. Bella Italia!

Creasta infinita sau de ce sa nu crezi numai ceea ce se vede

Planuiam de ceva timp sa urc in Piatra Craiului. De fapt, de vreo 12 ani, cand a avut loc prima tentativa de a aborda aceasta minune, Creasta Pietrei Craiului. Aveam 11 ani cand am plecat cu tata, frate, verisor, bunica, etc. spre Piatra Craiului. Vremea ne-a oprit la refugiul Grind si tot de atunci povestea asta a ramas neincheiata. Vara trecuta am mai urcat, dar numai pana la Cabana Curmatura, in cercetarea zonei 🙂

DSC_2880 DSC_2882

Am revenit sambata cu o pofta enorma de a descoperi acest munte, nu accesibil tuturor. Andreii (2 bucati 😀 ) i-am “pescuit” din gara, ne-am urcat in masina si, dupa o scurta oprire la farmacie si alimentare cu apa, am calcat acceleratia cu destinatia Plaiul Foii, fara alte halte. Tata ne-a condus pana acolo, urmand sa se intoarca acasa cu masina. Cu inima cat un elefant, isi imbratisa si pupa fata inainte de a pleca in drumetie. S-a uitat luuung dupa noi, dupa care s-a urcat in masina si ne-a dat un claxon la plecare, in semn de “Salut!”.

Am intrat in traseu de la Cabana Plaiul Foii  la ora 10:01. Putin dezoreintati, dar ne-a lamurit un turist care nu avea destinatie atat de “mareata” ca a noastra, si nici “avantul” nostru, atentionandu-ne ca el “merge mai repede”. Greu ne-am tinut dupa el, era iute tare, si in vorba, si in pas. Printre altele am aflat ca este din Galati si de fiecare data cand vine in Zarnesti urca pana la Zaplaz. S-a desprins de noi repede si si-a vazut de drum.

DSC_2884

Dupa ce am impartit marea de lana (turma de oi :)) ), am urcat prin padure, in sfarsit incepem sa urcam, catre refugiul Spirlea. Pe traseu ne intalnim cu ghidul nostru de la inceputul traseului, se intorcea dupa apa (ultima sursa fiind la 15 min de refugiu). Ne uram “Drum bun!” si ne vedem fiecare de traseu. Am facut un popas la refugiu, ne-am uscat tricourile, am pozat harta, am studiat refugiul, apoi am plecat mai departe. In fata noastra, mareata creasta a Craiului incepuse sa se arate. Suntem uimiti de peisaj, dar surprinsi de greutatea cu care inaintam. Nu mi-amintesc sa fie atat de greoaie urcarile, dar probabil eram nerabdatori sa ajungem cat mai sus 😀

DSC_2885 DSC_2886 DSC_2887 DSC_2888 DSC_2889 DSC_2890 DSC_2891 DSC_2895 DSC_2896 DSC_2897 DSC_2902 DSC_2903 DSC_2904 DSC_2905 DSC_2907 DSC_2908 DSC_2911 DSC_2912

Iesim din padure, intr-o poienita, cu carari mai line, apoi in golul alpin. Superb! …mai putin grohotisul, care ne-a dat putin de furca. Ne-am plans cam mult, nu-i asa? Lanturile ne asteptau. Mai intai ne-au intampinat cu doua hornuri. Ochii mari si guri cascate: Woooaaa!! Nestiind ce ne asteapta, inaintam. Andrei urca primul, eu inca ma uit lung la lanturile de pe peretele drept. Nu par foarte prietenoase si ma incapatanez sa urc cu mainile si piciorele, ignorandu-le. Bineinteles ca m-au ciupit putin, amintindu-mi ca ele sunt acolo ca sa ma ajute. In ultima portiune mi-am lipit mainile de ele si pana sus nu le-am mai dat drumul. Durea ciupitura. Nici stancile nu erau prea prietenoase. Sus am facut poze, ca la un check point am simtit ca am primit cateva puncte :)) Numai la joaca imi sta capul… Dupa acest urcus ne intalnim cu un grup de 3 seniori, veneau pe langa un perete, cel mai probabil luasera prima masa. Ne-am salutat, am schimbat cateva vorbe, eu i-am recunoscut din grupul Drumetii montane 😉 E mica lumea, nu-i asa? Dupa ce au plecat mai departe, m-am uitat catre baieti si le-am spus: “Haideti sa mancam acolo, sigur stiu batranii ceva!” Si, intr-adevar stiau. Am facut cativa pasi si un tablou absolut superb ni s-a aratat ochilor. Ne-am asezat acolo si acompaniati de creasta si marea de padure am luat prima masa.

DSC_2959
DSC_2914 DSC_2915
DSC_2918 DSC_2919 DSC_2921 DSC_2922 DSC_2923 DSC_2928 DSC_2931 DSC_2936 DSC_2938 DSC_2940 DSC_2943 DSC_2948 DSC_2950 DSC_2952 DSC_2953 DSC_2954 DSC_2955 DSC_2958

Dupa multe poze, am hotarat sa strangem ospatul si sa mergem mai departe. La coborare ne-am intalnit cu un grup de junior, ca si noi. Ne-am salutat. Andrei i-a intrebat incotro merg, ne-au spus ca la Cabana Curmatura (Super, mai exista sanse sa gasim locuri la refugiul Vf Ascutit 😀 ). Am continuat, stiind ca tot ceea ce a fost era doar incalzirea. Am avut dreptate. Niciodata nu mi-am inchipuit ca voi urca asemena pereti. A fost ca atunci cand iti vine sa te urci pe pereti, numai ca de data aceasta era de placere si de dragul muntilor frumosi la poalele carora imi duc traiul.

Truia, tu ne tot spuneai ca n-au pus bine lanturile, ca mai bine faceau traseul pe dreapta nu prin stanga, sa avem grija, dar nu e asa de greu cum pare :)) Asa bine ne pare ca ne-am intalnit si cu voi! Sunteti super!

DSC_2960

Intr-un final, ajungem in Saua Grindului. A fost ca o gura de aer proaspat, dupa ce ne-am sufocat in poluarea oraselor. Minune! Belvedere! Panorama 360. Locul perfect in care sa iti tragi sufletul. Si locul de unde refugiul Varful Ascutit nu pare atat de departe. Asa este, nu pare, chiar este :))

In Saua Grindului facem cunostinta cu dl Sate Moldoveanu, unde Andrei afla ca au radacinile in acelasi oras. Frumos! Este foarte mica lumea, am mai spus-o, nu-i asa? Felicitari domnilor pentru ceea ce faceti! Dupa ce schimbam impresii, ne uram drum bun. Saua Grindului, loc in care drumurile noastre iau cai opuse. Inspectam rapid refugiul Grind si mergem repede, repede catre varf. Unde in alta parte?? Poze, poze, poze. “Woooaa!! Asta se vede si de jos. Woooa! Uite Bucegii, uite Piatra Mare, uite Postavarul, ah, ce pacat ca nu se vede Ciucasul, dar in spate se vede Fagarasul. Ma intorc din nou catre Bucegi: Uite, pe acolo am coborat de la Malaiesti. Doamne, ce drum…”

DSC_2981 DSC_2962 DSC_2963 DSC_2968 DSC_2969 DSC_2970 DSC_2971 DSC_2972 DSC_2973 DSC_2977 DSC_2979

Mergem? Mergem! Punem rucsacii in spate si sens unic pana la Vf Ascutit. Andrei:”Uite, vezi punctul ala rosu de acolo?” Eu: “Andrei, glumesti? Eu nu vad la distanta! Imi pot doar imagina…” Fie, mergem catre punctul rosu vazut de Andrei. Ca o sirena pentru piratii din noi era refugiul. Dupa urcusuri si coborasuri. Dupa pauze, de apa, de poze, de admirat capre negre, Andrei numara varfurile ramase pana la refugiu. Parca incep sa il vad si eu, numai ca nu il vad rosu, ci alb. Un punct alb. Din numaratoarea lui Andrei mai sunt 6 varfuri, dar Surpriza!! Nimic nu este ceea ce pare. Printre cele 6 varfuri, mai sunt coborasuri, iar urcusuri, urcusuri, urcusuri, cate 2-3 printre varfurile lui Andrei. Nici nu mai conteaza numele lor, erau ale lui Andrei acum.

DSC_3032 DSC_2985 DSC_2989 DSC_2999 DSC_3000 DSC_3001 DSC_3003 DSC_3010 DSC_3013 DSC_3017 DSC_3030

Pe la 7 si ceva (a trecut atat de frumos, incat am pierdut notiunea timpului. Doar soarele a fost reperul nostru) ajungem la refugiu. La umbra lui erau doi rucsaci. Jos, stateau Matei si Alexandra cu harta in mana. Voiau sa ajunga la refugiul Diana dar la recomandarea lui Andrei au ramas la refugiu. Era tarziu, iar traseul prea greu. I-ar fi prins noaptea in padure. La scurt timp in jurul refugiului eram 10-12-14-16 oameni. Multi pentru un refugiu atat de mic…Unii au plecat mai departe, catre Curmatura, altii catre Grind. Cei cu cort au cautat locuri de campat, iar noi ne-am impartit refugiul de 8-9 persoane, in 7. Lux, ne ramane si loc sa ne intindem picioarele :)) Dupa ce ne-am facut dusul de seara si ne-am schimbat in pijamale de munte, am iesit cu totii sa luam cina, acompaniati de un superb apus de soare si o caprita curajoasa. Glume, mamammm, poze, supe, batoane, ceaiuri, duciuri, glume cu ciocolata Rom :))

DSC_3056My kind of clubbing

DSC_3036 DSC_3039 DSC_3046 DSC_3048

DSC_3065 DSC_3062

Dupa ce soarele a apus de-a binelea, ne retragem cu totii, fie la pozat orase si sculpturile muntoase la ora albastra, fie la somn. Poate ca am venit pe acelasi traseu, dar nu a fost la fel de usor sau la fel  de greu pentru fiecare.

Sincer, nu prea am dormit. Cel mai probabil din cauza emotiilor. Nu mi se intampla prea des sa dorm la un hotel de miliarde de stele (sic!) 😉 Iar la 5:36 am sarit din sacul de dormit, ca si cum ar fi trebuit sa prind ceva. Asa a si fost! Mi-am dorit sa prind imprejurimile inaintea soarelui. La iesirea mea din refugiu am dat nas in nas cu doi iezi… cucuieti! Ei au fugit spre vale, iar eu spre varf. Inca nu-i vedeam nasul soarelui, dar nu a intarziat sa apara. Cu sacii de dormit ne-am mutat afara si de acolo am admirat superbul rasarit. Intoarcerea la viata a naturii. Reinvierea oraselor. L-am pozat, l-am admirat si am mai atipit o ora sub razele diminetii.

DSC_3069 DSC_3074 DSC_3075 DSC_3078

La 7:30 ne hotaram ca ar fi o idee buna sa luam micul dejun la Cabana Curmatura, iar eu sa beau cafeaua cu lapte tot acolo.

DSC_3079 DSC_3080

Intram in traseul cu triunghiul albastru (2 h-2:30 pana la Cabana). “Atat de mult? De pe creasta parea mai aproape. Asa este, parea…” Incepem coborarea. Invat stilul de coborare Sandy Bell 😀 si mergem mai departe. Ne intalnim pe traseu cu cativa turisti. “Foarte matinali, sigur au planuri marete.”, imi spun eu in gand. Coboram, coboram, coboram. Un fel de tagadam, tagadam, tagadam (pentru cine stie povestea pustiului de clasa a 7-a, pe care a scris-o intr-o lucrare) si calaretul a coborat de pe cal la Cabana Curmatura :)) Acolo ne intalnim cu Truia si Dan. Ne fac loc la masa lor si povestim. Ei cautau cel mai scurt si usor drum catre Plaiul Foii, noi eram extrem de relaxati. Aveeeeaaaam tiiimp… Le oferim varianta Diana sau varianta noastra, prin Padina Popii, pe la Fantana lui Botorog, cu taxiul pana la Plaiul Foii si tzup! in masina. O exclud din start pe prima si din momentul asta marim grupul. In jurul pranzului, greu, dar GREU(!), ne dam dusi de la cabana si pornim catre Zarnesti. In mai putin de 90 de minute eram la Fantana lui Botorog. Si nu exista aplicatie pentru asta, doar povesti, glume si voie buna!

DSC_3129 DSC_3082 DSC_3092 DSC_3104 DSC_3105 DSC_3106 DSC_3122

Unii intinsi pe iarba, altii cu picioarele in apele fantanii, iar cei mai arsi de soare, la umbra :)) Asa am incheiat doua zile superbe, in care am intalnit oameni frumosi si natura ne-a primit la ea acasa, cu cel mai placut soare si cea mai racoroasa adiere a vantului.

IMG-20150726-WA0068

Abia astept sa mai mergem, suntem abia la jumatatea verii!!

Sfaturi utile si reguli pentru buna desfasurare a paradei din 6 iunie!

Da, ne vedem acolo

SkirtBike Brasov

Sâmbătă, 6 iunie, colorăm din nou străzile oraşului de sub Tâmpa cu biciclete, ţinute chic şi coşuri pline cu flori. Ne vedem la ora 12.00în Piaţa Unirii (Prund) de unde vom porni în parada bine-cunoscută pe traseul: Piaţa Unirii – str.Prundului – giratoriu Colegiul Național Andrei Șaguna – str. Poarta Schei – str. Grigoraș Dinicu – str. Nicolae Bălcescu – bdul. 15 Noiembrie – giratoriu Hidromecanica – str. Iulia Maniu – str. Nicolae Iorga – str. Lungã (pe lângă Cercul Militar) – str. După Ziduri – urcare Parc Livada Poștei.

Vă prezentăm mai jos, la fel ca şi în anii trecuţi, câteva sfaturi utile si reguli pentru buna desfasurare a paradei:

1. Cine poate veni la SkirtBike?

Parada SkirtBike este un eveniment care se adresează în principal femeilor, dar nu interzice participarea bărbaților care doresc să le însoţească. Accesul copiilor sub 14 ani  cu bicicleta, pe drumuri publice…

View original post 433 more words

Fii copac!

10405603_569207253205157_2700518561831837772_n

Credeai că un copac nu poate să dea sfaturi? Ei bine, uite 50 de sfaturi de la un copac:
1. Nu depinde de tine cum te naști. Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Salciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi
2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.
3. Fii flexibila. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici.
4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.
5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.
6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale. Noi copacii nu ne uitam invidioși la alții, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.
7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.
8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.
9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.
10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele.
11. Fii recunoscătaore în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.
12. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi.
13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai face atâtea griji.
14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.
15. Realitatea ta nu e singura existentă, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.
16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.
17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.
18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!” Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.
19. Nu aștepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.
20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.
21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.
22. Lasă-te îmbrățișata. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.
23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alte ori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu, suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.
24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești. Eu ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.
25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.
26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.
27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți și trece prin cap că tu ai putea fi altfel?
28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă , apoi decide cum vrei să acționezi tu.În toate aspectele vieții tale.
29. Fii responsabila! Daca am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.
30. Timpul cel mai potrivit e acum ! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creem noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu ca om, ai și mai multe posibilități.
31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2010, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2014. La fel e și la oameni.
32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.
33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu
34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.
35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.
36. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.
37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare,ci e sărbătoare
38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeuna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singură.
39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”?
40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singură oricum.
41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteapta. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.
42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.
43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.
44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singură în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singură acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunată!
45. Ascultă muzică . Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.
46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?
47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază.” Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?
48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.
49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogantă, dreaptă și de neclintită. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.
50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.

Stare incoerenta

Se invarte camera. Tremur. Imi tremura mainile, toracele, picioarele. Se cutremura pamantul. Nimic nu e stabil in jurul meu. Nu am aer sau e prea mult. Am mainile reci, dar imi ard tamplele. Am contractii? Sau ma strange stomacul, sau zboara ceva prin el. Pulsul e puternic, in artere. Inima e nelinistita, se zbate. Gandurile-mi sunt amestecate. Totul e pe dos, in parametri formali. Nu merg, nu stau intinsa. Levitez… sau ametesc? Patul nu sta nici el locului. Se clatina. Cica ar fi unul care sa ma adoarma, dar nu mai sunt la varsta. Nu dorm noaptea din cauza insomniilor, ci a gandurilor. Multe.

1380271_230509460440486_76181597_n Oare? Eu nu am inteles nimic. A fost poveste bacoviana? Rece. Fara stele. Fara Luna. Pareai departe, dar nu langa ele. Te-am visat razand. Cateva franturi din vis le-am vazut aseara, dar ceva nu… Poate eu, poate tu. Poate nu noi. Si atunci, daca fericirea este in noi, noi unde eram? Am fost aproape de multe ori, dar mai aproape ca aseara niciodata. Ce naiba-i asta? Ca eu n-am mai simtit-o pana acum…

Sursa foto: http://www.andreipurcarea.ro/